
DAA international
statistici
Puritatea din tine
O fata e sfioasa, delicata, usor imbujorabila. De cand e lumea o fata nu ridica privirea sa-l infrunte pe admiratorul insistent. Arma ei este roseata tulbure din obraji si gestul precipitat cu care iese din scena.
Asta e fata, asa e
sufletul ei.
Asta se numeste “candoare, puritate”- sfiiciunea
aceasta, fereala aceasta, gesturi ale feminitatii pe care nu le
invata nicaieri, in nici o scoala de manechine.
Ce se intampla cu fetita asta mai tarziu? Ce se intampla este mai degraba un caz de patologie sociala.
Tanara noastra se intalneste cu Fat-Frumos, tipul de la coltul strazii care poarta nadragii in vine, are parul gelat si merge ca un pinguin. Si ceea ce noi obisnuim sa descriem ca o explozie a sentimentelor, ca un balet a doua inimi gemene - poate fi de fapt debutul unei foarte periculoase agresiuni. Ganditi-va, Fat-Frumosul nostru, educat la scoala zmeilor de cartier, mai intai o va mangaia tandru peste tot, apoi o va invata sarutul frantuzesc, apoi ii va arata cum se merge cu mana in buzunarul celuilalt, apoi o va aseza pe picioarele lui, in tramvai, si-si vor exersa intimitatea in public, apoi o va invita pe la el pe acasa, apoi…
La inceput, totul, totul, toata puritatea ei de fetiscana, toata feminitatea ranita va striga impotriva acestui tratament amoros. Curatenia ei de pisicuta va actiona ca un instinct pus in alerta. Dar, desi murdarita, desi jefuita cu cruzime, desi rascolita de scarba numai la gandul unei a doua “intalniri“, fata se va intalni din nou si din nou cu el, care va indrazni din ce in ce mai mult. E doar la moda sa ai un prieten tandru si suparat pe viata.
Epilog. Peste ceva timp eroina noastra va semana cu o domnisoara, cocheta si cu un aer caznit de femeie fatala. A devenit intre timp mai dura. E chiar cool sa fii dura, sa te iei in gura cu baietii, cu vagabonzii, sa o repezi pe surioara mai mica, sa te rastesti la parinti, la mama mai ales, sa imbraci hainele alea care tipa pe tine si care sunt facute numai din decupaje.
Dar daca te uiti mai atent printre crapaturile machiajului neindemânatic, o sa vezi copilita vesela si eterna pe care o stiai, cu aplecarea ei spre papusi si maruntisuri casnice. Doar ca e prizoniera. Prizoniera vulgaritatii, a mizeriei morale, a acestei colivii de aur pe care lumea de azi o numeste dragoste.
Nu machiajul asta de circ, nu colantii astia isterici, nu vocea asta cavernoasa, nu apucaturile astea de curva, nu, nu, nu esti tu asta. Tu esti fetita cuminte care roseste, care isi aseaza fustita când sta jos. Aminteste-ti! Da-i drumul din colivie!
Emanuel VALCIU