
DAA international
statistici
Povestea lui Peter I
Era odata un tanar pe nume Peter, baiat bun, energic, dar putin cam nerabdator. Nu se arata niciodata multumit cu ce avea, se plictisea repede si, in general, visa cu ochii deschisi.
Intr-o zi Peter se intalneste cu o babuta. Batrana ii arata un glob din care iesea un fir de argint:
- Ia-l, e firul vietii tale. Cand vrei sa treci peste momentele neplacute, tragi de fir – si gata. Dar, retine, odata desirat nu-l mai poti aduce inapoi.
Peter isi gasise jucaria perfecta. Remediul ideal pentru plictiseala. A doua zi, cand ora de matematica parea sa concureze vesnicia, tanarul nostru a tras de fir, a tras vartos, si, ca prin minune, s-a trezit la sfarsitul programului...
Si tot asa cand trebuia sa-si duca fratiorul la gradinita, sa-si ajute parintele la treaba, sa faca temele, sa arate temele etc.
Ba chiar, mai tarziu, prin acelasi procedeu providential, a trecut ca gandul prin perioada de logodna si a aterizat, in entuziasmul amicilor, direct în fata altarului, ca sa bifeze momentul de glorie al ultimului sarut prenuptial. Si tot asa cand ii plangeau copiii, cand sotia era nervoasa, cand seful ii dadea o sarcina mai anevoioasa...
Intr-o zi Peter a tras de fir din nou, dar firul nu s-a mai desirat. Si Peter s-a albit instantaneu pentru ca si-a dat seama ca a ajuns la sfarsitul vietii. “De ce am trait atat de putin?” s-a intrebat cu consternare, ba nu, cu inmarmurire. “Si nu am nici o amintire pe care sa ma sprijin...”
Da, Peter, continuam noi, nu numai ca n-ai nici o amintire, dar nici un sentiment mai acatarii nu ti-a marcat existenta, nici o durere, nici un necaz, nici o tristete pe care sa le fi depasit, nici o traire autentica, in afara de o fericire caldicica si meschina, care are exact gustul superficialitătii tale...
VA URMA
Emanuel VALCIU